Jurnalul din chibrituri

Grupa de varsta: 4-9 ani
25 x 27 cm / carte cu coperta cartonata / 40 pag.
An aparitie: 2019
Traducere de: Florin Bican

Parinti si copii, strainatate si departare. Emigrarea e o poveste adevarata.

Aflata în vizita la strabunicul ei, o fetita gaseste o colectie neobisnuita de cutii de chibrituri. În fiecare cutie se afla o amintire si o poveste: un sambure de maslina, o agrafa, un bilet la meci, cateva litere de plumb folosite pe vremuri în tipografii si multe alte lucruri pe care strabunicul le-a adunat înca de cand era copil pentru a nu-si uita satul sarac din Italia unde s-a nascut, calatoria cu familia spre America si anii de greutati si lipsuri traiti ca imigrant.

Odata, am avut un an secetos. Nu s-a facut graul. Nu am mai avut macaroane. Învatatorul i-a scris tatalui meu o scrisoare din partea noastra. Am asteptat. Dupa vreme îndelungata, am primit înapoi o scrisoare cu bilete de vapor pentru America. Cand am plecat, bunica mea a ramas plangand în drum. Striga în urma noastra: „O sa mancati painea de-acolo si n-o sa va mai amintiti de casa voastra!” Striga si plangea. Am mers cu trasura pana la Napoli. Acolo am vazut pentru prima data automobile. si bauturi la sticla. si marea. În asteptarea vaporului, am dormit trei nopti în port, pe jos. Tot acolo am gasit si cutiile de chibrituri. Îi promisesem bunicii ca n-o s-o uit – ca n-o sa uit nimic-nimic. Asa am început sa tin jurnalul.



Milioane de oameni, în zilele noastre, sunt nevoiti sa caute o viata mai buna în alta parte. Mii de copii fie raman ani de zile departe de parinti, fie traiesc alaturi de acestia, în alta tara, toate greutatile prin care trece o familie de imigranti. Iar copiii au dreptul sa stie ceea ce li se întampla.